Author Archive

Eu sunt creator de conÈ›inut pe Internet È™i nu de ieri de azi, ci de prin 1999. AÈ™ putea, deci, spune că de secolul trecut mă tot străduiesc să las ceva bun în urma mea. Mi-au fost copiate poveÈ™tile È™i n-au fost artibuite. Nu-i nimic. Am un program care îmi spune cine copiază È™i unde. Și rezolvăm totul “Mano a Mano”. Eu nu am nevoie de ACTA. Dar dacă ACTA trece de Parlamentul European, de pe site-ul meu vor dispărea: patefonul, cântecele de leagăn, orice video cu Lia filmat în timp ce mergea radioul, recomandările de filme È™i fragmentele de carte. Va fi un blog mai mut. ÃŽn plus, nu vom mai putea striga “Jos Xulescu” doar pentru că nu ne place cum se coafează dimineaÈ›a.
Spread the word.

De la 9 la 10 luni, Lia a fost foarte bolnavă. Boala a debutat pe 8 ianuarie și s-a întins cale de trei săptămâni. A început cu tuse cu expectorații, din senin, a continuat cu câteva zile de febră uriașă (40.2) și s-a încheiat cu bube roz pe torace. Verdict: Roseola Infantum. Ce a învățat Lia în aceste trei săptămâni: Să respire pe gură. Să înghită medicamente. Să nu se mai sperie de termometru.

Tot în această perioadă, în ciuda faptului că a intrat la apă, s-a ridicat în picioare și a început să meargă. Cu pași de uriaș, uneori țopăind, dar nu-i trebuie decât să simtă pământul sub picioare, și-ncepe să se miște. Stăpânește bin mersul de-a bușilea și statul în fund. Uită mereu să-și tragă piciorul de sub ea și ajunge în poziții de echilibru ciudat, care nu par s-o afecteze. Se trezește gângurind. Adoarme tot cu dificultate și a renunțat deja la unul din cele 3 somnuri de peste zi, mereu altul.Trage de cabluri, o atrag telecomenzile, butoanele, firele, prizele. A reușit să dărâme veioza de deasupra măsuței de înfășat și a făcut și primul ei cucui.

E minunată când râde. E numai bună de strâns în brațe. E frumoasă și bună. De o săptămână încercăm să o obișnuim cu bona. Mă simt ca Lyra din Golden Compass, când voiau să i-l ia pe Pan. Cam așa:

Altfel, sunt toate bune. A început să mănânce, se joacă și crește.

Când am văzut rețeta de chocolate lava la Adi Hădean a fost unul din acele momente în care am regretat că n-am forme de ceramică și nici cești de pus în cuptor. Între timp, am trecut pe la Ikea și m-am dotat cu forme de ceramică, tot din cauza omletei lui expandate. Azi s-au aliniat planetele, zăpezile și sorții să facem, în sfârșit, acest desert, o nesimțire de ciocolată.

Rețeta și modul de fabricare sunt aici. Eu pun pozele noastre doar ca să vă enervez. ca să vă stimulez.

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

Ce a făcut Irina:

A mâncat ciocolată rupt ciocolata bucățele. A uns formele cu unt. Le-a tapetat cu zahăr. A lins spălat toate cratițele în care existau urme de ciocolată. A dansat dansul ploii pe lângă cuptor preț de 10 minute.

Observațiile mele personale, după degustare.

Iese mult mai bine în formele înalte de ceramică, decât în cele mititele de staniol. Dacă vă gândiți că rămâne aluat crud la mijloc, uitați de teama asta, care aluat? 3 linguri de făină nici nu se simt. Timpul de coacere e foarte important. Imediat ce se crapă crusta trebuie scoase, ca să nu se facă brioșe. N-am avut fructe de pădure, am avut dulceață de cireșe amare, pe post de compliment. Gustul este divin. Pentru că discutăm despre 400 de grame de ciocolată (amăruie, de la Delhaze, în cazul nostru) multiplicate în 200 de grame de unt și păcălite cu 3 linguri de făina, 3 ouă și 3 linguri de zahăr. Practic, gustul și textura ciocolatei se ridică la cub și se trec prin căldură de 200 de grade Celsius. E indescriptibil în cuvinte. E moartea dietelor dar și a depresiilor.

Fun. Și într-adevăr, spectaculos de simplu. Merci, Adi!

28 ianuarie 2012, după-amiaza, pe canapeaua din sufragerie. Pentru prima oară în viaÈ›a ei, am putut s-o strâng pe Lia în braÈ›e fără să-mi fie teamă că o frâng. Am gâdilat-o, ca pe Irina când era mică – dar mai mare – È™i a râs. E copilaÈ™. E numai bună de strâns în braÈ›e.

1 februarie, după-amiaza. “La revedere, frumoaselor”, zise administratorul din pragul uÈ™ii, neîndrăznind să mă privească în ochi, prefăcându-se că se uită la Lia. Lia primeÈ™te mai bine decât mine complimentele, eu încă mă blochez.

Seara, în bucătărie, Laur desface sticla de vin roÈ™u. “Ce sărbătorim?” întreb. “ExiÈ™ti.” răspunde.

3 februarie, 10.25 “ÃŽÈ›i mulÈ›umesc că m-ai înÈ›eles, mami.” Pe drum spre È™coală, să înapoiem banii uitaÈ›i de Mihai în bancă, luaÈ›i de Irina “pentru că i-a uitat, cu siguranță i-a uitat È™i n-am vrut să-i arunce doamna de serviciu. Voiam să-i dau azi, dar dacă nu m-ai dus la È™coală, i-i dau luni. ” Am dus-o la È™coală È™i cu ocazia asta, a învățat că faptele (fie ele È™i bune) au consecinÈ›e.