Archive for 2010

Bună dimineaţa.

In caz că v-a scăpat ieri, nu rataţi azi:

Munca la domiciliu, soluţia pentru viitoarele mame

Acum, mâna sus, cine consideră chestia asta viabilă (adică are măcar vaga speranţă că angajatorul român îi va accepta aşa o propunere).

Parcă dimineaţa asta a fost ceva mai blândă cu psihicul meu. A nins frumos. Deşi străzile nu-s curăţate, deşi prietenii întorşi din străinătate sunt parcă setaţi să vadă doar mizeria şi depresia şi disperarea şi tristeţea, deşi am nevoie de încă minim 3 voci pentru a termina ultima emisiune pe anul ăsta, deşi tare aş vrea să fiu acasă, sub plapumă, cu telefonul în mână, să sun oameni pe care nu i-am auzit de luni de zile, să-i întreb ce fac de rev, să văd dacă şi la ei e totul gri.

Trebuie să fie o mare artă să nu te îneci în depresie, când totul în jur presează, te împinge spre butoiul cu melancolie. Până ÅŸi Irina era tristă azi că ÅŸi-a udat două bluze  ÅŸi două feÅ£e de masă, nenorocire mare, plângea cu lacrimi de crocodil că ÅŸi pe buni o doare capul… Caut resorturile acelea fine, care să mă Å£ină deasupra apei, fie de păr, fie de ceafă, în fond, greu cum a fost, a fost un an bun pentru noi, am fost împreună, am fost sănătoÅŸi, nu ne-a fost nici frig, nici foame, nu ne-a fost frică, nu ne-a fost dor. Count your blessings, people.

Trec printr-o perioadă de decompensare. E luni dimineaţa, sunt la birou, am treabă să-mi pun şi în cap. Am obosit.

A fost un week-end grozav, cu prieteni, cu regăsiri, cu cadouri, cu lumini colorate. Dar azi, lunea asta mi se pare nefirească.

Mi se pare ireal gândul că lunea viitoare vom fi în 2011. Dimineaţă, când am văzut cum ninge, m-am simţit brusc copleşită de alb. Nu voiam decât să mă ghemuiesc sub plapumă şi să savurez liniştea. Am stat cu cana de cafea în faţă, căutând în mine motive să ies pe stradă.

Încă nu le-am găsit. Dar sunt aici. Eu şi soldatul Švejk.

Mi-am început ÅŸi dimineaÅ£a de Ajun cu “Bună dimineaÅ£a, Europa”. Ultima emisiune live pe anul ăsta a fost chiar pe 24 decembrie, un privilegiu, dacă stai bine să te gândeÅŸti, să intri în casele oamenilor în aÅŸa o zi importantă. N-am mers singură, am mers cu Narcisa Suciu, care a cântat Colindul Cerbului ÅŸi cu Hara, cu “Mărlin, Dărlin”, un colind ce le va plăcea cu siguranţă copiilor.

Am ajuns apoi la una dintre editurile pentru care lucrez. Am plecat cu un braÅ£ de cărÅ£i – cărÅ£i pe care le voi dărui prietenilor. Am anume cărÅ£i pentru anumite persoane.

Azi am cumpărat ultimul dar pentru un oaspete surprinzător, ce se va aşeza la masa noastră de Crăciun, duminica asta.

Apoi am venit acasă unde doi spiriduşi făcuseră ordine, păziseră sarmalele să nu se prindă de cratiţă şi le hidrataseră corespunzător. Nu mi-a rămas decât să termin de gătit mâncărurile serioase (supa, salata de Boeuf) şi să azvârl la cuptor crătiţoiul cu sarmale. Am căzut apoi într-un somn adânc, din care doar spaima că mi se arde varza de deasupra sarmalelor m-a putut ridica.

Şi-apoi mi-am petrecut după-amiaza făcând cozonaci cu Oana. Oana şi cozonacul ei în formă de trandafir fac parte din sărbătorile mele. Nu e Crăciun dacă nu e cozonac, deşi, mărturisesc cinstit, cozonacii mei nu ies nici pufoşi, nici foarte dulci, nici ca-n filme. Dar e ceva în preparatul lor, la indicaţiile date pe YM de Oana, poate speranţa că de data asta ies, poate bucuria că de doi ani încoace are cine să-i şi frământe bărbăteşte, aşa cum se face la orice casă cinstită de om, poate nerăbdarea Irinei care tropoteşte pe lângă toate vasele mele, convinsă că în castronul cel alb creşte sporul casei pentru anul ce vine, fiindcă aşa i-am spus, aici facem vrăji, aici ne urzim norocul, gândeşte-te la lumină, Irina, vorbeşte cu Îngerul.

Irina a spălat vase, Irina a frământat cozonac, Irina m-a ajutat la maioneză, Irina a tocat legume pentru salată, Irina a făcut ordine în cameră, Irina a fost şi azi o minune de copil.

Acum când scriu, casa mea miroase a vanilie ÅŸi a rom, a cocă bună ce încă se rumeneÅŸte în cuptor, se aureÅŸte mai bine zis…

N-am împachetat nici un cadou, copila încă se frământă sub pătură, nici vorbă să m-apuc să foÅŸnesc ambalaje. Dar o pândesc, o pândesc…

N-am apucat azi să trec pe la Ale. Îi promisesem, dar n-am avut cum, a fost totul pe ceas. Dar şi Ale e în sărbătoarea mea.

Cine mai intră în sărbătoarea mea de anul ăsta?

Prăjitura englezească de Crăciun, împachetată cu grijă de Tracey, care-mi umple balconul de mirosuri de fructe îmbibate în coniac. ÅŸi va fi dezvelită cu mare pompă duminică. Luminile colorate puse de Laur în toată casa, în fiecare cameră, la fiecare fereastră. CoroniÅ£a de brad pe care mi-a adus-o ieri. Faptul că de azi, chiar îi simt mirosul…

Bradul, Luca, Silvana şi Ştefan. Irina şi Luca, frumoşi, colindându-ne. Anticipaţia surprizelor din dimineaţa de Crăciun. Răbdarea. Răbdarea de a se coace cozonacul, de a adormi copilul, de a trece peste noapte pentru a ajunge la dimineaţa de mâine. Răbdarea de a trece peste iarnă, pentru a o ţine în braţe pe Lia. Lia Teodora, darul lui Dumnezeu, Lia care se va naşte înainte de Paşte, Lia cu care uit uneori să vorbesc. Lia care răspunde când o chem, Lia care dă din lăbuţe la ore din cele mai neaşteptate, Lia pe care abia o aştept, să mă pierd în ochii ei albaştri.

Ana şi prima noastră masă de Crăciun adevărată împreună. Şansa de a fi din nou în aceeaşi cameră cu Ruxandra şi Anca, prietenele mele din copilărie, cele pe care le-am văzut mai des anul ăsta decât în ultimii zece ani. Bucuria de a primi oaspeţi şi de a merge în vizite, de azi până după Anul Nou.

Un prieten care face cozonaci în Dakkar şi-i ies mai bine decât îmi ies mie, ce să fac, aşa-s bărbaţii, au talente ascunse. Un american de 92 de ani care şi anul ăsta mi-a scris că mă iubeşte şi eu îl cred, la vârsta lui nu te mai joci cu sentimentele. O invitaţie acceptată cu bucurie. Mesajul pentru Priya. Câteva mail-uri care mi-au umezit ochii. Gândul la o anume persoană din Iaşi, care anul ăsta mi-a scris prima oară, şi căreia, deşi nu i-am răspuns, i-am mulţumit în sinea mea.

Toţi oamenii frumoşi. Toate lucrurile bune care s-au întâmplat peste anul ăsta greu. Toţi cei ce ne-au zâmbit şi au gândit de bine. Voi. Noi.

Crăciun Fericit!