Archive for 2010

Am un prieten, poet, tânăr, fantastic. Fabian Anton. Acum cinci minute am văzut urarea lui de Anul Nou. V-o dăruiesc şi vouă, pentru că nu se poate spune mai frumos. Imaginea e tot dintre fotografiile postate de el pe facebook şi mi se pare foarte potrivită, e un tablou semnat de Vasili Igorevici Nesterenko:

Un an ca amintirea unui înger
plutind deasupra clipelor ce vin
storcînd aroma mov a unui fulger
în cupa infinită a unui crin
şi-apoi flanînd aşa, la întîmplare,
din trup în trup şi-apoi din gînd în gînd
o viaţă de vin fiert şi cuişoare
dată uşor, de-a dura, pe pămînt.

LA MULTI ANI!

Exact când mă obiÅŸnuisem cu gândul că ÅŸi azi voi sta ghem sub pătura cea mai pufoasă din casă ÅŸi-l voi asculta pe Laur acompaniindu-i pe cei de la Dire Straits, m-a pus păcatul să deschid twitter-ul. Mărturisesc cinstit că nu-l deschid zilnic. E, ÅŸi ce-mi văd ochii. Marius Tudosiei, de la Băcănia Veche, cel despre care mă lăudam mai zilele trecute că mi-a acordat un interviu foarte fain, tocmai anunÅ£ase de cinci minute că a scos din cuptor P’n'B (Poale-n Brâu, adică) din cele cu stafide ÅŸi din cele cu brânză cu mărar. Stafidele ca stafidele… Dar brânza cu mărar e o combinaÅ£ie căreia nu-i pot rezista. AÅŸa că am rezervat pe facebook (cum sună asta?) două bucăţi. Apoi mi-am tras de mânecă iubitul ÅŸi i-am zis: hai să-Å£i arăt unde te duc.

Băcănia Veche e oarecum după colÅ£. Am făcut cam 10 minute până acolo, cu tot cu încălzitul maÅŸinii. Åži când am ajuns, m-am scăldat întâi în arome, apoi mi-am clătit ochii cu culorile de prin borcănaÅŸe ÅŸi abia la final mi-am încântat papilele gustative, cu câte o fărâmiţă din tot ce era pus spre degustat. Exact când să comandăm, a apărut ÅŸi Marius. Ne-am dat mâna, am schimbat trei vorbe.  AÅŸa am aflat că într-un anume sat există un preot care s-a pensionat dintr-o parohie ÅŸi a moÅŸtenit cinci altele. Pentru că în jur îs numai preoÅ£i tineri ÅŸi ăştia-s ocupaÅ£i mereu, aÅŸa se face că Părintele îi suplineÅŸte zi de iarnă până-n seară. Parcă-l vedeam prin nămeÅ£i, netezindu-ÅŸi barba ÅŸi cântând cele de cuviinţă la mort, cu un bun simÅ£ pe care nu se poate să nu-l aibă, dacă tot le Å£ine locul tinereilor…

Faptul că acolo era ÅŸi colega mea de birou, Corina, mi s-a părut firesc, doar ea mi-a vizat interviul cu Marius Tudosiei, aÅŸa că nu m-am mirat deloc să o văd în Băcănie, chiar dacă nu ne vorbiserăm. Am plecat cu o plăsuţă mică ÅŸi cu un regret major că păstăile de vanilie încă sunt în vamă pe undeva prin FranÅ£a. P’n'B-urile le-am devorat în maÅŸină, amuzându-mă de tumbele Liei. Nu pot decât să presupun că ÅŸi ei i-a plăcut combinaÅ£ia de brânză cu mărar.  Poza postată de Marius e grăitoare. Dar nu vă spune nimic despre: ce parfumat e aluatul, ce dulce, ce moale, ce bună e umplutura ÅŸi cât de bine Å£i se potriveÅŸte în palmă o bucată din această minune.

Eu atât vă zic: Merită. Pe 31  e deschis până la două. Åži au niÅŸte vinuri, stimaÅ£i meseni… Åži niÅŸte cârnaÅ£i afumaÅ£i nepicanÅ£i…

Deci, da. Băcănia Veche. Pe Barbu Văcărescu, în curte cu restaurantul Decebal. Can’t miss it. Don’t miss it.

Accuweather zice că-s minus 8 grade afară. Deci, să stăm la căldură, să bem cafea aromată şi să ascultăm:

Bună dimineaţa, Mami, eu îmi beam cafeaua şi mă uitam la serialul meu preferat. Să ştii că nu îmi mai e frică de Pisa, acum pot s-o şi pedepsesc dacă e obraznică. Îi trag şuturi. Să nu-i mai trag, că o doare? Bine, promit că nu-i mai trag. Da, şi mie mi-e dor de tine, dar abia mai respiraţi şi voi. Lasă, când o să fie şi Lia, dacă eu mă duc la Buni, rămâi cu Lia, dacă Lia se duce la bunica ei, rămâi cu mine. N-o să mai fii singură. Şi dacă mergem amândouă la Bunici, rămâi cu Laur.

Mami, treci mâine pe la mine? Să-mi aduci patinele şi nişte filme, că astea pe care le am eu la mine nu se aud, la Buni e altfel sonorul.

Te rog, mami, haide, vino. Că şi mie mi-e dor de tine.