Archive for 2009

Am avut un an fantastic. Un an în care am făcut Radio în adevăratul sens al cuvântului, ore întregi on air, nu doar documentare de 8 minute sau mici materiale de 180 de secunde. Am fost şi Fata de la Sport şi DJ şi responsabila cu chioşcul de ziare. Am reuşit să nu îmi iau decât 3 zile de concediu pentru îngrijirea copilului.

Nu că n-ar fi fost Irina răcită mai des, dar restul zilelor eu ştiu cum le-am acoperit.

Am reuşit să mut 3 camere şi 3 balcoane în 2 camere. Nu e chiar ordinea la care visam, dar se poate trăi. Am adus-o pe Irina înapoi la Smiley, mi-am văzut cartea publicată, am avut parte de o lansare cum nu îndrăzneam să visez, am ajuns în locuri unde anul trecut nu visam să ajung, mi-am luat doza de teatru la Sibiu, am prieteni noi, am reuşit să mă distrez foarte bine eu cu mine (mi-am cumpărat cărţi şi m-am invitat la filme).

Am învăţat foarte multe anul ăsta. Despre mine, despre blogging, despre copilul meu, despre cum e să mergi chiar şi când îţi vine să te întinzi pe jos.

Mi-am pierdut copilul păros care dormea pe jos. L-am plâns şi încă îl mai plângem.

Am trăit scene ca în filme. Am avut un divorţ de 7 minute şi am reuşit să depăşesc momentele în care îi doream răul unui om pe care l-am iubit. A fost un război cu mine, pe care nu l-aş fi câştigat fără ajutorul necondiţionat, preţios şi neaşteptat din partea singurului medic român căruia i-a păsat îndeajuns de mult de mine şi de copilul meu încât să mă întrebe exact când trebuie ce mai fac.

Am avut lângă mine un copil extraordinar de matur pentru vârsta lui. Am fost ajutată, mângâiată, Å£inută în braÅ£e, răsfăţată. M-am lăsat dusă de nas, păcălită, întoarsă, “jucată” aÅŸa cum a vrut ea, atunci când am simÅ£it că e loc ÅŸi e mai bine să fac ÅŸi ca ea.

Anul ăsta am învăţat că uneori viaţa e mai frumoasă ca-n filme. Că există şi Iubire şi Prietenie şi mai ales, Speranţă! Există Speranţă!

Cel mai tare mă bucur că suntem încă în picioare. Că suntem sănătoase. A fost greu dar şi foarte frumos. 2010 va fi şi mai bun! Mă ocup eu.

Revelionul îl petrecem cu Prietena mea şi ai ei.

Cântecul de mai jos este pentru voi şi ai voştri! La  mulţi ani!

Vă mulţumesc că aţi fost aici!

Parcă niciodată în timpul anului, nici măcar de ziua mea sau de Paşte nu mă simt mai bine decât de Crăciun. Îmi place Adventul, îmi place forfota din casă, iubesc toată perioada de dinainte de 25 decembrie, îmi place să pregătesc casa, să suflu de praf globurile de Crăciun, să ascund pe te miri unde cadourile mereu nu destule sau dimpotrivă, prea multe.

Îmi plac vizitele. Împăcările. Iertările.

Îmi place să primesc felicitări, deşi cu greu ajung să trimit eu însămi.

Mă bucur de toate mesajele, deÅŸi eu personal nu trimit sms-uri din acelea cu “Luminile să vă aducă…”.

Îmi plac întoarcerile acasă, mai ales ale celor de foarte departe.

Îmi plac străzile pustii şi luminile oraşului.

Iubesc Crăciunul pentru toată bucuria pe care am ocazia să o ofer. Mi-ar trebui şi o sărbătoare de vară cu aceleaşi date, poate ar fi cazul să încep să sărbătoresc Sânzienele cu aceeaşi stare de spirit.

Tuturor celor ce m-au sunat sau mi-au scris, tuturor celor ce mi-ai trimis mesaje le doresc ceea ce îmi doresc şi mie:

Să fie sănătoşi şi să aibă înţelepciunea de a vedea ce au şi nu doar ce le lipseşte.

Sărbătorile cu bine!

E exact cum am visat-o. Destul de mare pentru noi două. Cu un brad numai bun de împodobit în curte, cu o curte în care să încapă ÅŸi Costică. Dacă ne străduim, putem înghesui ÅŸi cuÅŸca lui Bozo, viitorul nostru câine. Cel mai mult la căsuÅ£a asta îmi plac ferestrele, laaaargi aproape cât peretele. E o minune, vă spun eu. M-am gândit deja să-mi fac biroul în pod. Voi pune să se taie o fereastră rotundă, pe care o voi acoperi cu un geam cu vitralii colorate, care să îmbrace tot podul în lumină portocalie. Camera Irinei va fi cea mai ferită, o văd caldă ÅŸi luminoasă ÅŸi destul de mare cât să-i încapă în ea toate jucăriile ÅŸi să mai rămână puÅ£in loc.  De la fereastra din bucătărie voi vedea leagănul Irinei ÅŸi peticul ei de curte în care se va juca nestingherită, departe de toate relele lumii. Poate va vrea să plantăm flori! Sau o să putem ridica o fântâniţă, unde să poposească păsările măiastre. Dar cel mai important! ÃŽn casa asta vom avea loc ÅŸi pentru o pisică! De când mă ruga Irina să luăm o pisică! Ei bine, acum va avea ÅŸi ea unde să stea. Deja o văd pe marginea ferestrei…

Casa face parte dintr-un cartier rezidenţial construit după planurile unei doamne arhitect care ne e prietenă. E şi ea mamă, deci înţelege nevoile unei familii cu copii. Deşi nu am văzut-o încă pe dinăuntru, sunt sigură că prizele sunt deja asigurate şi că întrerupătoarele din camera copilului, de la baie şi de la bucătărie sunt puse la înălţimea perfectă pentru braţe nu prea lungi.

De când îmi doream o casă aÅŸa… Åži am primit-o. De fapt, visul meu s-a materializat, e drept, că momentan e din turtă dulce. Dar e primul pas! MulÅ£umesc, Ale! Ai toată admiraÅ£ia mea că Å£i-au ieÅŸit căsuÅ£ele din turtă dulce.

Aş vrea să fac o galerie cu pozele cititorilor de poveşti cu Firicel. Deci, vă rog, dacă o aveţi pe Domnişoara în bibliotecă, faceţi o poză cu ea şi copilul din dotare şi trimiteţi-o pe adresa ada at injoaca.ro . Galeria va putea fi văzută pe pagina unde sunt şi fragmentele audio, adică aici. Mulţumesc anticipat!

ÃŽncepem galeria cu Sofia.