- Dar doamna Anca știi cum le făcea?

Încă nu-mi înmuiasem arătătorul în ulei fierbinte, așa că am înghițit în sec și m-am prefăcut că mă interesează.

- … cu o gaură în mijloc și rotunde. Și după aia le punea zahăr pe deasupra.

- Păi, n-ai zis tu să le tăiem fluturaș?

- Nu, că și astea sunt frumoase, dar am vrut doar să-ți zic cum le făcea doamna Anca. Dar ce multe ți-au ieșit! Doamna Anca ne dădea doar câte două.

- Ei vezi, acasă poți să mănânci câte vrei tu!

Trebuia s-o zic. Desigur, nu-s inconștientă, dar e singurul atu pe care-l am în fața doamnei Anca.

So… Primele noastre gogoși, făcute în trei. Prunca molfăind o lingură de lemn și un capac, a mare făcând orice, mai puțin ce-i ziceam eu.

Rețeta a fost aceasta. N-am avut răbdare să le coacem în tavă, așa că le-am scufundat până la urmă în ulei.

Ce a putut face Irina: aproape tot, minus scăldatul în ulei. Pozele vor spune ele însele tot ce poate face un copil când mama dorește să-i servească gogoși. Ok, unele sunt cam bronzate. Dar sunt bune la gust și merg cu dulceață și cu smântână.Scopul ultim – acela de a o ține departe de televizor în dimineața asta – a fost atins.

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

Sănătate, doamna Anca!

- Mâine stai acasă!

- De ceeeee?

- Pentru că se circulă greu și mașina nu mai pornește.

- Dar e vineri!

- Și?

- Și aveam gogoooși.

- Unde, maică?

- La after!

- Taci, că-ți face mama gogoși!

Mda. Să vă mai zic că n-am făcut în viața mea gogoși?

Îngenunchiase în fața gardului și plângea fără lacrimi, cu mâinile albe de strânsoare, lipite pe zăbrele. Vântul șuiera în depărtare. Ninsoarea aproape că intra în case. Scutura poarta cu o forță nebănuită într-un trup atât de mic. Dar nimeni, nimeni nu deschidea, nimeni nu-i ieșea în întâmpinare. Eram pe lume doar eu, ea, gardul și vântul ce șuiera dincolo de ziduri. După o vreme a obosit. S-a trântit la pământ și a închis ochii. A rămas așa, minute în șir, întinsă pe jos, fără să mai scoată un sunet.

După vreo cinci minute, a ridicat capul de pe podeaua acoperită cu trei straturi termoizolante și mi-a zâmbit. Atunci am dus-o, pe brațe, în patul ei .  I-am scos pantofii și am învelit-o, fără să-i mai dau jos blugii. Se freca la ochi. Mi-a zâmbit, s-a întors pe partea cealaltă și a adormit.